Despre problema generațiilor

Călătoream azi cu troleibuzul și am văzut cum un bătrânel s-a ridicat ca să îi ofere locul unei doamne în vârste care tocmai urcase. M-am gândit atunci că asta înseamnă respectul și educația.

Nu sunt adepta moraliștilor care zic ce, cum și când trebuie să facem. Să faci ceva anume atunci când trebuie și cum trebuie (cel mai des trebuie cuiva) înseamnă să nu trăiești, dar să exiști.

Totuși a fost emoționată situația. M-am gândit că generația lor este diferită de a noastră anume prin acel „trebuie” care îi impune să fie întotdeauna demni. Clar că nu există pădure fără uscături, dar totuși oamenii în vârsta sunt pe cât de diferiți, pe atât de deosebiți.

Mi-am amintit acum despre bunicile mele (așa s-a întâmplat că buneii nu i-am cunoscut). Ambele femei de la țară, cu inimile ca o pâine caldă și tristă ironie a sorții, ambele singure. Una a crescut singură 4 copii și s-a stins când a văzut primii pași ai strănepoților, iar cealaltă a învățat aproape jumătate de veac toți copiii satului. Câtă dragoste în inimile lor!

Încercați să prindeți fir de vorbă cu vreun bătrânel, fie el rudă, vecin, cunoscut. O să vă deschidă sufletul și o să vă încălzească inima. Ei sunt amalgan de înțelepciune și cumpătare.

Noi nu vom fi niciodată ca ei!

Urmașii noștri nu vor fi niciodată ca noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: