Mi-am refuzat visul….

Când aveam vreo 5 anișori priveam Surprizele și îmi închipuiam că prezint emisiunea în locul Andreei Marin. Vroiam și eu o rochie ca a ei, albastră, de parcă ar fi de zână și un microfon în mână. Luam un creion, umblam prin casă și vorbeam cu oameni imaginiri care își căutam rude și prieteni imaginari visând să moderez cândva o emisiune televizată. Probabil de acolo se trage dragostea mea pentru jurnalism.

M-a telefonat zilele trecute o tanti tare amabilă de la un post mega-popular din Moldova și mi-a zis precum că ar fi  văzut profilul meu LinkedIn și vrea să mă invite la un interviu de angajare pentru postul de reporter. Am ascultat-o atent, am acceptat, m-am gândit bine, am analizat tot și nu m-am dus la nici un interviu.

Logic! Foarte logic! Pentru că asta sunt eu!

Nu m-am dus pentru că am lucrat un an și ceva în mass-media și din această mică experiență am înțeles că mama ei de politică editorială deseori nu îți permite să spui ceea ce îți dorești și te impune să impui adevărul cuiva. Toată lumea știe prea bine ce se întâmplă cu presa din Republica Moldova. Întotdeauna am considerat că jurnaliștii sunt cei care formează opinia majorității și tot ei sunt cei care trebuie să informeze mai mult decât să influențeze, iar atunci când apari regulat la televizor devii involuntar formator de opinie. Nu vreau să îi fac pe oameni să creadă în ceea ce o să mi se spună să spun.

Multe fete de 20 de ani visează să devină vedete de televiziune, ia eu, având șansa să îmi încep cariera la un post cunoscut, promovat și privit nu am folosit-o. Am refuzat și nu o să regret niciodată această decizie. Mi-am promis că dacă revin cândva de la relații publice la jurnalism o fac la o instituție care nu se supune unei anumite persoane, care nu le cere angajaților să își schimbe propriile convingeri și care are curajul să spună lucrurilor pe nume. Acolo eu voi putea fi eu. Poate nu se va întâmpla niciodată. Poate se va petrece cândva. Rămân cu ideia că nu am pierdut nimic și ce-i al meu al meu va fi.

P.S.: Sper că nu v-ați plictisit de miorlăiala mea și pînă la urmă, dacă acceptam, cine avea să mai scrie pe aici?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: