Sărbătorile noastre din fiecare zi sau când se adună moldovenii …

Moldovenii sărbătoresc mult și în fiecare zi. Așa le este firea. Și nu e vorba de cifre marcate cu roșu în calendar, că sărbătoarea ți-o faci singur.

Totul începe în decembrie. Și continuă din an în an.

Mai întâi moldovenii serbează Ziua Națională a României. Adica cum serbează… cineva se bucură, cineva iese în stradă cu tricolorul pentru că așa i-a zis șeful de partid iar cineva protestează. Și neapărat cei care celebrează și cei care protestează se ceartă între ei. Fac un fel de teatru pentru cei care au rămas mai neutri la acest capitol.

După vine Sfântul Nicolae pe stil nou. În această zi cei mai ageri dintre moldoveni trag o fuga în orașele apropiate din România ca să mai prindă niște reduceri prin mall-urile de acolo.

După Sfântul Nicolae pe stil nou vine și Sfântul Andrei pe vechi. Aici în joc intră moldovencele. Acestea fac fel de fel de vrăji… își pun busuioc sub pernă, prepară copturi sărate și așteapă să le vină în somn ursitul. Și dacă ar face-o doar tinerile nemăritate poate că ar fi cât de cât acceptabil. Dar o fac toate. De la 5 la 50 de ani. Și o fac de două ori pe an. Pe nou și pe vechi. Mai repetă ritualul încă o dată, probabil ca să fie sigure de ceea au văzut prima oară. Și nu mai contează că văd oameni diferiți în aceste visuri. E ursit și gata. Evident, dacă e cel pe care a vrut să îl vadă în vis. Dacă nu, a greșit ceva în ritual și mai trebuie făcut unul.

După Sfântul Andrei pe Vechi vine Crăciunul pe stil nou. Aici moldovenii se împart în 4 categorii: cei care sărbătoresc categoric pe nou, cei care sărbătoresc categoric pe vechi, cei care sărbătoresc Crăciunul de două ori pe an și cei care sunt atei dar sărbătoresc pentru că e zi liberă și e motiv de sărbătoare. Paradoxal, dar toată prostia asta e susținută și de autorități și de Mitropolie, care face slujbe religioase la ambele Crăciunuri.

După Crăciun vine Revelionul și Anul Nou pe vechi. De Revelion moldovenii fac olivie pentru două săptămâni înainte iar de Anul Nou pe Vechi termină de mâncat bucatele rămase de la Revelion.

Mai este Sfântul Vasile, ziua în care, chipurile, ar trebui să se pună punctul în epopeea sărbătorilor de iarnă. Dar cum să pui punct dacă mai este și Boboteaza. Câtă lume se mai împinge atunci creștinește pe la porțile bisericilor, nu cumva să rămână fără oleacă de apă sfințită.

Luna luminiților și a brazilor este înlocuită de cea a inimioarelor, ursuleților de pluș și a buchetelor din 99 sau 101 trandafiri. Moldovenii iar se ceartă, că altfel nu pot, când trebuie să fie marcată ziua iubirii, pe 14 sau pe 24. Dumnezeu cu dânsele, cu certurile, cu datele, cu florile și cadourile. Dar e normal ca orice moldoveancă care se respectă să facă vreo câteva sesiuni foto cu toate acestea și să posteze neapărat pe rețelele sociale măcar 2-3 imagini, iar toate femeile care o urmăresc să îi scrie cât de frumoasă și fericită arată și să o invidieze. Oare nu pentru asta postează aceste fotografii moldovencele?  De ce oare tot ele se prind în propria capcană?!

După asta vine 23 februarie, ziua în care toți se ceartă cine și cum trebuie felicitat. Nu mai rezolvă nimeni nimic cu certurile acestea, dar totuși mă bucură un lucru, nu am văzut nici un bărbat care să posteze fotografii cu un cadou primit pe 23 februarie.

8 Martie repetă povestea zilei îndrăgostiților. Flori. Ursuleți de pluș. Sesiuni foto. Comentarii. Nimic nou. Nimic interesant.

Și după toate acestea vine 1 aprilie – ziua în care nimeni nu crede în nimic. În această zi moldoveanului poți să îi spui aproape tot ce vrei, că oricum nu va crede. Doar e ziua păcălelilor.

După păcăleli vine Paștele și Paștele Blajinilor. Moldovenii iar se întrec în laude, spre invidia celor din jur. Cine are cei mai mare coș la sfințit, cei mai mari colaci, cele mai frumoase ouă încondeiate, cele mai scumpe pomeni, cea mai frumoasă haină la cimitir și tot așa. Chiar nu pot înțelege de unde vine prostia asta în mentalitatea noastră și când a apărut ea.

În mai moldovenii împânzesc pădurile cu fum de frigărui și gunoi. Aceștia intră în vară cu ziua copilului și o termină cu sărbătorile naționale – zile în care fiecare dintre ei e cel mai mare patriot al neamului său, chiar dacă tot anul împrejur spune că țara asta nu are viitor și nu face nimic ca a schimba lucrurile.

Toamna se încununează cu 1 septembrie și ziua profesorilor. Aceste date sunt marcate de scumpirea florilor cu vreo 200%, adunările frecvente ale comitetelor părintești din școli și reparația urgentă necesară aproape fiecărei instituții de învățământ.

Da, am uitat să scriu despre zile de naștere, cumătrii, nunți, aniversări ale nunților, obținerea unui nou serviciu, promovarea examenelor și alte sărbători personale, care au fiecare povestea lor.

Din nou e decembrie. Epopeea sărbătorilor moldovenești se agravează din an în an, iar noi o urmărim nedumeriți și triști, pentru că fiecare tradiție care avea cândva sens și valoare a pierdut azi mai mult decât putem obține noi la toate aceste sărbători adunate împreună.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: