Despre călătoria în care nu am făcut poze și Crăciunul meu la București

La Chișinău lumea face Crăciunul de două ori pe an, iar asta înseamnă o vacanță zdravănă între Crăciun pe Nou, Crăciun pe Vechi și Revelion. Și pentru că am făcut 22 la începutul lui decembrie, am mai adunat ceva bani din cadourile de la ziua mea, din salarii, onorarii și mi-am organizat o escapadă la București, ca să mă văd cu omuleți dragi și să fac cu ei Crăciunul „european”. Am găsit bilete relativ ieftine și am zburat spre „micul Paris”, unde eram așteptată de multă vreme.

Călătoream prima oară cu avionul și eram puțin stresată. Mi-a trecut după un pahar de vin bun, servit la bordul aeronavei TAROM. Bucureștiul m-a întâmpinat cu zăpadă, care s -a topit peste două zile după venirea mea. Se pare că eram prea fierbinte și am alungat iarna.

Am cutreierat pe jos centrul orașului, am descoperit Târgul de Crăciun și am văzut „Micul Paris” nocturn. Poate în alte circumstanțe mă opream să fotografeiz toate clădirile, dar camera mea nu face față regimului de noapte, Vlad nu iubește să facă poze iar cele mai reușite imagini cu clădiri  se primesc atunci când este puțină lume în jur. Ajunul Crăciunului în Old Town nu era deloc potrivit pentru asta, mai ales după ce am rătăcit vreo 4 km pe malul Dâmboviței, ca să înțelegem că am luat drumul greșit, să prindem un Uber și să ne ìntoarcem spre Orașul Vechi.

Trebuie să spun că m-am oprit la rude și am chefuit toată vacanța, cu mese copioase, vin bun, țuică de casă și dispoziție frumoasă. Cred că trebuie să fac un detox după 7, dar asta e altă poveste.

Nu pot spune că am rămas impresionată sau dezamăgită pentru că nu am reușit să văd multe. Data trecută, prin 2016, am luat autocarul turistic și ce am mai admirat zona centrală. Acum era mai frig, aveam alte gânduri, alte planuri, alte emoții.

Totuși, mi-au plăcut oamenii. Sunt mult mai pozitivi decât basarabenii. Nu am văzut prea multe fețe îngâmfate sau arogante, iar personalul din magazine mi s-a părut tare drăguț și receptiv. Și dacă vorbim de magazine, am dat de un rând nebun înainte de Revelion la Careffour de la Colliseum, dar nimeni nu se plângea, nu se enerva și nu făcea scandal. Același lucru se referă și la ordinea publică, amenajare, organizare și chestii de genul. Mă rog, dacă am făcut parte dintr-o organizație civică, le observ fără să vreau, dar ăsta ar fi un subiect pentru articol aparte.

Bucureștiul nu este orașul meu românesc de vis. Îmi sunt mai aproape Suceava, Iașiul… Dar știu că o să revin în „Micul Paris”, cel puțin de dragul Herestrăului, Orașului Vechi și omuleților dragi stabiliți acolo.

Tot ce îmi rămâne să spun în concluzia călătoriei mele este că basarabenii au ce învăța de peste Prut, precum și vice versa, dacă tot de la Traian ne tragem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: