Așteptările care dor

Un moșnegel ține atent în mâini o cutie. Din ea de abia se aude un țiuit intens, iar din când în când mai scoate câte un pui năzdrăvan ciocul și gâtul afară. Bărbatul are grijă să nu fugă nici unul, că de altfel, cum o să îi explice soției pe unde i-a pierdut.

– Ce îs de frumoși. Cât ați dat pe dânșii, întreabă o bătrânică.
– Ei cât, aproape o pensie am dat. Da macar o să îmi facă baba o zeamă, o să am oușoare pentru scrob și niște răcituri de Paște. Și nici o să ne fie așa de urât, că baiatul nostru cu familia e în lume dus. În Anglia îi. Nici nepoții deja de câțiva ani nu i-am văzut. Trebuie să fie mari. Da așa, macar cu puii ne mai luăm, că tot singurei.

Femeia îi spune că și a ei fată a plecat, dar mai vine o dată la un an sau doi și că a fost în ospeție la dânsa și i-a plăcut. Dar nu vrea să trăiască acolo, că tot mai bine e la casa ei.

– Ei, și ai mei poate ‘or veni la vară. Sau o să îmi iau baba și ne ducem noi la dânșii. Că ne sună și ne cheamă, dar unde să ne pornim noi la anii noștri. Ce mai avem de făcut, îi tot așteptăm. Poate o să îi mai văd măcar încă o dată.

La colțul ochiului îi apare o lacrimă. Bătrânul mai bagă în cutie un puișor năzbâtios care a vrut să vadă cum e în troleibuz. Acesta ține în brațe păsările ca pe cea mai mare avere. Acum ele le vor ține de urât unor moșnegi care vor sta pe prispă și își vor alina dorul de copii și nepoți, tot așteptându-i să revină la casuța veche de pe deal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: