Bunico, când vine rutiena noastnă?

– Bunico, când vine rutiena noastnă? – întreabă o fetiță care așteaptă maxi-taxiul în brațele unei femei.
– Degrabă, puiuț. Degrabă vine și ne ducem acasă.

Micuța privește în jur cu ochi mari. Vântul îi flutură părul bălai, iar bunica are grijă să îi acopere urechiușele.

La stație se apropie un troleibuz și femeia, obosită să aștepte rutiera, aleargă spre el. Șoferul așteaptă tacticos să ajungă bunica și nepoata.

Doamna urcă grăbită, dar scapă afară câteva bombonele. Micuța observă și o întreabă dacă i-a mai rămas vreo una. Aceasta caută prin geantă și buzunare, însă fără nici un rezultat.

Copila se schimbă la față, lasă capul jos și își umflă buzele micuțe. Bunica încearcă să vorbească, îi spune că vor cumpăra altele în loc și că nu are de ce fi supărată, dar cea mică se bosumflează și mai tare.

– Noi doar mai avem bombonici acasă, punctează bunica.
– Acestea mi le-a dat nana și a spus să i le duc Andneei. Dan noi le-am piedut. Și nana cu Andneea se vor supăna pe mine, spune fetița tristă.

Doamna se pierde și nu mai găsește argumente. Oamenii din troleibuz uită de toate gândurile lor și zâmbesc la colțul buzelor. Nenea care stă alături o întreabă pe micuță cum o cheamă.

– Vionica, răspunde timid fetița și se lipește de brațul bunicii.
– Viorica, dar cine e Andreea, surioara ta?
– Da, zice micuța curioasă.
– Știi, eu m-am întâlnit azi cu o zână. Ea mi-a zis că un copil va pierde bomboanele în troleibuz și m-a rugat să i le dau pe acestea.

Bărbatul scoate din buzunar două ciocolate și i le dă Vioricăi. Aceasta în mulțumește, se interesează cum arăta zâna, pune dulciurile în geanta bunicii și o roagă să îi promită că nu le va mai pierde. Femeia și bărbatul își zâmbesc reciproc, iar alți pasageri primesc cu admirație copila care ascultă cât de frumoasă era zâna care i-a transmis bomboanele și cât de mult seamănă cu femeia care o ține în brațe.