Jocul de-a privește-mă nu mă privi

Ea – tânără, suplă, drăguță, undeva în spate, se ține de bară, răsuflă adânc și se tot uită la ceas. Se pare că întârzie undeva, dar troleibuzul e blocat de 30 de minute în ambuteiaj.

Un băiat stă pe scaun și o examinează atent. Când îi prinde privirile, el le ascunde și se face că se uită la geam, dar tot pe ea încearca să o vadă cu coada ochiului. Și poate i-ar vorbi dacă nu i-ar despărți sticla. Of, sticla asta.

Domniță îl observă și își potolește orgoliul. Pe fața ei se citește clar că mai tare îi place jocul ăsta de-a uitatul decât băiatul și tot încearcă să îl provoace. Își atinge părul, încearcă să se țină cât mai grațios de bară (așa îi pare ei) și se face că își mușcă buza. Cum vede că se uită la ea, strâmbă gurița de parcă nu asta și-ar fi dorit.

Pentru că vrea să fie neobservat, tânărul se face că și-a pus capul pe palme și s-a sprijinit de bara din fața lui. Lui îi pare că așa nu îi va mai prinde nimeni privirea, dar domnișoara înțelege ce face el și rolurile se schimbă. Acum ea îl examinează, iar el încearcă să observe asta.

Haios jocul ăsta a lor, dar ochii li se întâlnesc și el se rușinează…, iar ea zâmbește. Pentru el zâmbește. Of, dacă nu ar fi fost sticla…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: