„Luați vă rog niște bujori! Frățiorul meu a murit…”

Treceam prin centru azi și am zărit o bătrână care avea o geantă cu bujori. Și-a pus atent o mască și aranja câteva flori în buchețel. Voiam să cumpăr și eu, însă era un rând de vreo patru fete, așa că am decis să merg la Naringi după o cafea.

Până am ajuns acolo și înapoi, rândul s-a împrăștiat, iar eu deja uitasem despre flori. M-am oprit la semafor și am auzit în spate o vocea subțire și blajină: „Hai, luați vă rog niște bujori”.

– Cu cât îi vindeți?
– Cât îmi dai, atâta voi lua – a răspuns bătrânica cu capul plecat.

Mâinile îi erau pline de riduri și puțin înnegrite de la lucrat pământul. Băsmaua îi contura fața albă și ostenită. Îmi tot spunea ceva, dar am memorat o singură frază, spusă cu vocea tremurândă:

– Frățiorul meu a murit nu demult. Era ca un bujor…
– Câte aveți în buchețel?
– Cinci îs aici.
– Mai adăugați două vă rog.

Cât îmi căutam portmoneul prin geantă, femeia mi-a aranjat buchetul cu grijă. I-am dat banii și mi-a mulțumit de parcă i-aș fi oferit o avere.

– Să fii sănătoasă. Să te păzească Dumnezeu. Numai bine să ai – mi-a spus femeia.

M-am întors fără să scot vreun cuvânt, m-am oprit la verde fără să îmi dau seama și m-am întrebat de ce ar merita bătrânii noștri să stea pe la colțuri cu flori ca să supraviețuiască…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: