Despre of și hî-hî-hî

Burează. Am ieșit din Naringi și am urcat în 22 ca să ajung la un eveniment. Din grabă și căscățenie, mi-am luat paltonul fără să observ că nu are un nasture, așa că trebuie să merg cu haina descheiată. Fix ca o mătăhală. Sau încheiată pe jumătate, da' tot ca mătăhala. Am preferat să fiu... Citește în continuare →

Când nu oferi locul în troleibuz

M-am pornit eu azi de la Rîșcani la Buiucani. Când am urcat, troleibuzul era liber. M-am așezat și mă ocupam de feedul meu care aștepta scrolluit și de mesajele la care voia cineva răspuns. Între timp, salonul s-a umplut. Pe scaune eram doar doi tineri, eu și un băiat cu căști în urechi. Pe la... Citește în continuare →

Jocul de-a privește-mă nu mă privi

Ea - tânără, suplă, drăguță, undeva în spate, se ține de bară, răsuflă adânc și se tot uită la ceas. Se pare că întârzie undeva, dar troleibuzul e blocat de 30 de minute în ambuteiaj. Un băiat stă pe scaun și o examinează atent. Când îi prinde privirile, el le ascunde și se face că... Citește în continuare →

Uneori întâlnești oameni din trecut…

Uneori întâlnești oameni din trecut. Pe internet, în stradă, la magazin, în troleibuz. Schimbați două vorbe, zâmbiți, vă vin în amintire momente frumoase din trecut și nici nu vă dați seama cum vă trece prin cap că nu s-a schimbat nimic, că ați rămas aceeași și că mai puteți fi amici, prieteni sau iubiți. Nu... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑